Zahărul adăugat se găsește în numeroase alimente și băuturi, dar efectele sale depind de cantitate, sursă și contextul alimentației. După consum, organismul digeră zaharurile, iar glucoza din sânge poate crește temporar. Acest răspuns obișnuit nu înseamnă, de unul singur, că o persoană are diabet. Iată ce se știe despre zahărul adăugat și ce limite au dovezile disponibile.
Ce înseamnă zahăr adăugat
Zahărul adăugat este cel introdus într-un aliment sau într-o băutură în timpul preparării ori procesării. Nu este același lucru cu zaharurile prezente în mod natural în fructul întreg sau în lapte. Termenul „zahăr liber” are o definiție mai largă: include și zaharurile din miere, siropuri și sucuri. De aceea, când vorbim despre efecte, este important să precizăm despre ce categorie și sursă este vorba.
Cum reacționează organismul după consumul de zahăr adăugat
În urma digestiei, zaharurile și amidonul pot contribui la creșterea glucozei din sânge. Pancreasul eliberează insulină, un hormon care ajută țesuturile să preia glucoza și ficatul să o stocheze. Intensitatea răspunsului variază în funcție de aliment, porție și persoană.
Studiile acute asupra băuturilor îndulcite au măsurat răspunsuri pe termen scurt, precum modificările glicemiei după consum. Ele nu arată că o singură creștere postprandială provoacă diabet sau o altă boală cronică.
Glicemia după masă nu este un diagnostic
O creștere a glicemiei după ce mâncăm este un răspuns fiziologic obișnuit. Glicemia à jeun, testul de toleranță la glucoză, glicemia după masă și HbA1c sunt măsurători diferite, iar rezultatele lor nu se interpretează ca și cum ar fi echivalente. Studiile despre răspunsul de după consum nu stabilesc praguri de diagnostic.
Un rezultat de laborator trebuie interpretat în funcție de tipul testului, unități și contextul persoanei. Sarcina și copilăria pot necesita proceduri și interpretări specifice. Dacă ai întrebări despre un rezultat sau despre simptome, discută cu un medic, care poate stabili dacă sunt necesare verificări suplimentare.
Băuturile îndulcite și riscul de diabet de tip 2
O meta-analiză din 2025, bazată pe cohorte prospective cu adulți fără diabet la începutul urmăririi, a găsit o asociere între consumul mai frecvent de băuturi îndulcite cu zahăr și un risc mai mare de diabet de tip 2. Fiind o asociere observațională, rezultatul nu demonstrează, singur, că băuturile au cauzat boala; pot conta și alți factori.
Estimarea publicată este relativă, nu un risc individual în procente. Fără riscul de bază al unei persoane nu se poate calcula riscul ei absolut. În plus, rezultatele despre băuturile îndulcite nu se aplică automat tuturor alimentelor care conțin zahăr. Doar puține cohorte din analiza respectivă au evaluat zahărul adăugat ca atare.
Greutate, aport energetic și sănătatea dinților
Alimentele și băuturile bogate în zaharuri pot contribui la un aport energetic mai mare, iar excesul de energie poate favoriza creșterea în greutate. Asta nu înseamnă că orice consum de zahăr produce automat această schimbare: contează aportul energetic total și tiparul alimentar în ansamblu.
În cazul cariilor, zaharurile libere pot fi transformate de bacteriile din placa dentară în acizi care afectează smalțul. Riscul depinde și de igiena orală și de expunerea la fluor. Această relație privește zaharurile libere și nu trebuie confundată cu o afirmație că orice fruct întreg provoacă inevitabil carii.
Limitele orientative privind zaharurile libere
Organizația Mondială a Sănătății recomandă adulților și copiilor să limiteze zaharurile libere la sub 10% din energia zilnică și sugerează că un nivel sub 5% poate aduce beneficii suplimentare, în special pentru sănătatea dinților. Sunt recomandări generale de sănătate publică, nu praguri care garantează absența riscului sau înseamnă că o boală apare automat dacă sunt depășite.
În practică, contează să deosebim zahărul adăugat de zahărul liber și de zaharurile naturale din fructul întreg ori lapte. Dovezile despre băuturile îndulcite nu descriu în mod automat efectele tuturor acestor surse. O alimentație echilibrată se evaluează în ansamblu, nu printr-o singură masă sau valoare izolată.
