Un patron împreună cu contabilul său mergeau pe o cărare de munte călare un măgar…
La o cotitură, drumul se îngustează și măgarul alunecă în râpă, iar contabilul se dezechilibrează și cade și el. Din fericire, măgarul se ține cu copitele de marginea prăpastiei, iar contabilul se prinde din zbor de rădăcina unui copac.
Trebuind să decidă în grabă pe cine să salveze, patronul trage din prapastie măgarul, în timp ce contabilul se rostogolea în prăpastie…
La investigații, procurorul îl întrebă, cu nedumerire, pe patron:
– Și totuși, de ce nu l-ați salvat pe contabil, preferând animalul?
– O clipă m-am gândit să-l trag pe el, dar apoi mi-am zis: dacă îl salvez pe dumnealui, la primul inventar, o să-mi impute măgarul!