De unde provine apa de pe Pământ? Un studiu experimental publicat în 2026 sugerează un răspuns posibil: o parte s-ar fi putut forma chiar în timp ce planeta se construia, prin reacții între roci și hidrogen. Dar cercetătorii nu au măsurat câtă apă a produs acest proces în trecutul îndepărtat și nu au stabilit că el a fost sursa principală a oceanelor.
Originea apei de pe Pământ: ce a testat studiul
Cercetarea, publicată în Nature Geoscience la 24 septembrie 2026, a fost realizată de Susmita Garai, Zachary D. Sharp, Peter L. Olson și Anthony M. Gargano. Echipa a investigat dacă materialele stâncoase din care s-a format planeta ar fi putut produce apă într-o atmosferă timpurie bogată în hidrogen.
În laborator, cercetătorii au încălzit roci bazaltice fără apă inițială într-un curent de hidrogen. Au urmărit reacția oxidului de fier din rocă: acesta poate fi redus, formând fier metalic și vapori de apă. Experimentul arată că procesul este posibil în condițiile testate. Nu este însă o observație directă a Pământului de acum miliarde de ani.
Cum ar fi funcționat mecanismul
Autorii propun că, în timpul creșterii Pământului, mici particule de rocă — numite pietricele de silicați — ar fi căzut printr-o atmosferă bogată în hidrogen. Dacă ar fi trecut prin condiții potrivite, reacțiile dintre hidrogen și materialele bogate în fier din roci ar fi putut genera vapori de apă.
Ideea lărgește tabloul posibilelor surse: apa nu ar fi trebuit să ajungă pe planetă doar odată cu corpuri cerești deja bogate în apă. Un mecanism de formare în timpul acumulării materialelor planetei ar putea să fi contribuit și el. Aceasta este însă o interpretare a experimentului, nu o măsurare a cantității de apă produse atunci.
Ce spune și ce nu spune experimentul
Rezultatul susține posibilitatea unei reacții care formează apă în condiții simulate. Nu demonstrează că reacția a avut loc la scară mare în Pământul timpuriu, nici că a produs cea mai mare parte a apei oceanelor. Pentru a estima contribuția reală ar trebui stabilit cât de bine reproduc experimentul materialele, temperaturile și mediul de atunci.
Așadar, formularea prudentă este că apa s-ar fi putut forma și în timpul construirii planetei. Titlul potrivit nu este că oamenii de știință au descoperit definitiv de unde provin oceanele, ci că au testat un mecanism posibil.
Meteoriții și originea apei de pe Pământ
Un studiu NASA din 2026, bazat pe izotopii oxigenului din regolit lunar, a estimat că meteoriții care au adus apă în perioada târzie, după aproximativ patru miliarde de ani în urmă, au reprezentat doar o mică parte din apa oceanelor. Concluzia pune sub semnul întrebării ideea că livrarea târzie de către meteoriți ar fi fost sursa dominantă.
Această estimare nu exclude contribuția meteoriților și nu rezolvă singură originea întregii ape terestre. Ea se referă la o perioadă anume, iar materialele bogate în apă ar fi putut contribui și mai devreme. Împreună, aceste rezultate lasă loc mai multor procese, fără să stabilească încă ponderea fiecăruia.
Ce rămâne necunoscut
Întrebarea importantă este câtă apă ar fi putut produce reacția în atmosfera și în condițiile reale ale Pământului timpuriu. Experimentul de laborator nu oferă singur răspunsul. Nici nu arată dacă vaporii formați s-ar fi acumulat în cantități suficiente pentru a explica o parte măsurabilă din oceane.
Prin urmare, studiul adaugă o posibilă piesă la puzzle-ul originii apei, nu o concluzie finală. Este posibil ca apa de pe Pământ să reflecte contribuția mai multor surse și procese; proporția fiecăreia rămâne de clarificat.
